A fi sau a nu fi…„jmeker”

Trăim într-o lume plină de posibilități, de inovații, de ciudățenii, de contoverse, de complicații, de umor, de fenomene inexplicabile, de imposibilități, de magie, de …orice! Iar în această lume atât de variată, nu se putea ca oamenii să fie mai prejos, mai plați, mai obișnuiți, mai… Dar cel mai spectaculos este atunci când omul încearcă să se integreze într-o anumită „specie”, pe care și-o alege în funcție de efortul pe care trebuie să-l depună pentru a ajunge în ea, fiecare după posibilități. Am ales trei categorii: a „jmekerilor” (nu există moduri suficient de explicite ce să-mi exprime ironia în scris, nici măcar ghilimelele și scrisul de pe net), a Devoratorilor Morții și a oamenilor FERICIŢI (în adevăratul sens al cuvântului). În cazul în care nu te-ai decis încă din care să faci parte, iată niște mici descrieri.

Categoria „jmekerilor” este una dintre cele mai amuzante, spectaculoase și inovatoare dintre cele enumerate. Din această clasă fac parte cei care au credit la bancă pentru că au vrut să-și ia un iPhone, dar nu au bani de abonament, așa că se limiteză la cartelă, că, na, dacă nu ai iPhone, nu exiști! Ar mai fi cei care își cumpără mașini de fițe, dar stau cu chirie, iar în weekend își spală singuri mașina, că la spălătorie e prea scump. Lista continuă cu cei care se duc cu mașina pe plajă, cu cei care cheltuiesc un salariu mediu pe economie într-o seară în club, cu cei care poartă ochelari de soare în spaţii închise, cu cei care pun manele în mijloacele de transport în comun – adevărați melomani, ce mai! – cu cei care și-ar dori să poată urca pe munte în mașină, cu cele care merg pe tocuri la Sarmizegetusa și lista poate continua, dar hai să nu le gâdilăm orgoliul, enumerându-i. E foarte ușor să devii „jmeker” dacă nu îți pasă ce zic ceilalți despre tine, dar e o clasă extrem de unită, se invața reciproc cum sa evolueze, se susțin unii pe alții și chiar se respectă intre ei.

Urmează categoria Devoratorilor Morții, care nu se referă la personajele din seria Harry Potter, deși au un lucru un comun: „mănâncă” suflete la micul dejun. Sunt acei oameni care se numesc așa doar datorită aspectului fizic, neavând nimic uman în ei. Sunt oamenii care s-au pus într-o zi în slujba altor oameni, dar cu timpul au uitat asta, e o noțiune îndepărtată de ei. De exemplu unii medici care jecmănesc oamenii bolnavi, cei care operează numai în urma unei sume substanțiale, denumite și „șpagă”, de parcă viața unui om poate fi echivalată cu ceva material. Ar mai intra și Biserica (știu, e o instituţie, dar este definită de oamenii din ea), al cărei conducător are Mercedes negru de lux și care va sluji în curând într-o clădire de 14 etaje, ca să intre tot poporul, de parcă Dumnezeu ne răspunde mai repede la rugăciuni dacă i le adresăm dintr-un palat. L-am umili dacă L-am invoca într-o dugheană dărăpănată!

Ultima categorie este cea în care se ajunge cel mai greu, cea a oamenilor FERICIŢI. Este cea în care oamenii sunt naturali, se ajută pentru că așa simt, nu sunt ipocriți, manipulatori, nepăsători sau insensibili. Sunt oamenii care zâmbesc, care citesc, care ascultă muzica ce îi reprezintă, nu cea care este la modă, cei care visează și care își trăiesc viața simplu, dar intens, care sunt fericiți și optimiști și nu se lamenteză și se chinuie cu lucruri lipsite de sens în timp ce tot ce e bun trece pe lângă ei. De ce e greu să ajungi aici? Pentru că mulți au uitat să fie ei din teama de a nu fi plăcuți de ceilalți, de a nu se integra pentru că nu consideră că o ieșire în club este mai interesantă decât o seară cu prietenii pe plajă, fără să cazi de pe tocuri de la whisky sau dansat pe boxe. Pentru că nici adolescenții, cei care ar trebui să fie reprezentanții, ambasadorii acestei categorii, nu mai știu să fie energici și creativi, ci avizi de popularitate cu orice preț. Categoria oamenilor FERICIŢI este cea mai specială, mai intensă, mai pură și mai prețioasă, în care poți intra doar dacă ești tu! Ești dispus să faci asta?

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.