În Oglindă

Nu știa ce iși dorea cu adevărat. Era nehotărâtă și schimbătoare. Avea întotdeauna păreri și argumente pentru orice ai fi zis sau și-ar fi zis. Îi plăcea să creadă că putea să decidă dimineața, la cafea, cât de bine dispusă urma să fie în acea zi, dar se întrista apoi la vederea unui bătrân; cu toate acestea, continua să creadă că dimineața este magică. Se trezea prima, mult mai devreme decât era cazul, dar întotdeauna mai târziu decât își propusese. Nu făcea asta pentru că era organizată- simpla idee o amuza, ci pentru că ei îi plăcea să se răsfețe, să privească cerul, să-și savureze croissant-ul și espresso-ul cât timp asculta muzică, să se aranjeze și să îmbrace ținuta “très chic” gândită de seara.

Îi plăceau multe lucruri, putea să vorbească ore în șir despre același subiect fără să se plictisească. Se pierduse între pasiuni, dorințe și vise, între realitatea în care trăia și cea pe care și-o construise. Îi plăceau oamenii inteligenți care nu se credeau superiori, interesanți, dar nu misterioși, cei puternici, nu imuni, amuzanți, dar nu caraghioși, cei cu picioarele pe pământ și capul in nori. Iubea să călătorească. Libertatea, necunoscutul… o fascinau, dar știa că avea să se întoarcă mereu la cei pe care îi iubea. Avea momente când credea că trebuie să se schimbe…își înlocuia complet garderoba, își redecora apartamentul și se oprea când realiza cât de departe o duseseră propriile pasiuni. Iubea moda, jocurile de cuvinte profunde, frumosul, ideea că lumea era plină de surprize, de neprevăzut, că în orice moment putea să conducă, să zboare spre un alt loc și încă avea naiva convingere că ea era cea care putea să facă diferența.

Din acest motiv ajunsese să disprețuiască ignoranța, ipocrizia și superficialitatea. Avea darul de a citi oamenii, de a vedea în spatele ușilor închise, de a auzi vorbele nerostite și, uneori, se speria gândindu-se cât de mult ar fi putut să iubească dacă nu ar fi înțeles atât de bine.

Știa că nici ea nu era perfectă, că zilele ei erau un șir lung de întâmplări, ambiții și aventuri. Îi plăcea asta, avea curajul de a crede cu tărie în tot ceea ce spunea și gândea. Totuși, câteodată, în diminețile reci de toamnă, se intreba daca merita efortul…și atunci oprea alarma și dormea până după-amiaza târziu.