Final de proiect: Am strâns 1000 de cărți pentru copiii români din Ucraina

Compasiune, patriotism, empatie – asta am simțit când doamna profesoară Anca Roman ne-a prezentat ideea organizării unui proiect caritabil, în scopul ajutării românilor de peste hotarele de nord ale țării. Dar am știut noi, oare, care era situația lor? Am crezut că da. Doar în momentul în care dl Sergiu Dan, din partea Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei, ne-a prezentat situația și ne-a arătat câteva materiale am înțeles cu adevărat.  Deși recunoscuți drept comunitate românească, românii din regiunea Transcarpatia nu sunt respectați. Sunt priviți cu ochi răi, reci, sunt discriminați. Am început acest proiect pentru a-i ajuta cu minimul necesar unor suflete de români: cărți în limba lor. Un gest mic, aproape nesemnificativ pentru noi, dar cu o mare însemnătate pentru ei, care au avut de înfruntat vicisitudinile istoriei ce i-a îndepărtat poate ireversibil de țara lor.

 Organizarea nu a fost o muncă ușoară. Neavând experiența necesară, nu puteam organiza un proiect care să decurgă fără cusur. Totul s-a întâmplat repede: într-o zi eram în pană de idei, a doua zi aveam prea multe și ne depărtam de esență. Ne-am bucurat de susținerea domnilor directori, care au fost deschiși realizării unui astfel de proiect.

Deși afișele erau lipite de câteva zile în tot liceul, am dat sfoară-n țară abia cu o zi înainte. Am întâlnit elevi deschiși și mai puțin deschiși, elevi care aveau teste la matematică în timpul prezentării sau care doar inventau teste ca scuză, să nu spună că nu sunt interesați.

Am venit cu pungile de cărți: cărți vechi, cărți noi, povești fantastice de care se  leagă copilăria noastre sau doar culegeri. Unii dintre noi nu au putut renunța la cărți.  Știți și voi, ele au un loc special în bibliotecile noastre și nu ne-am despărți de ele sub nicio formă. Am umplut mai multe cutii cu literatură română și universală, de la lecturile copilăriei cu care ne-am obișnuit, la antologii de teatru, nuvele, povestiri și basme. Am reîntregit cu această ocazie colecția de cărți WITCH, care s-a bucurat de un succes fantastic, mai ales în rândurile organizatorilor.

Și a venit momentul prezentării. Noi pe poziții, încrezători și nerăbdători, însă sala goală. Începuserăm să ne pierdem încrederea în conștiința civică a colegilor noștri. Ne-am împărțit rapid sarcinile și am început „recrutarea de ultim moment”. Cumva a funcționat, pentru că până la ora 13:00 sala era plină.

Începutul a fost modest. Domnul Sergiu Dan ne-a prezentat latura optimistă a vieții acestor oameni, care au reușit să își păstreze identitatea națională și care sunt, poate, mai români decât mulți dintre noi. Ceea ce a urmat, însă, a fost tulburător. Cu toate că își păstrează vii sufletele de români, marea lor majoritate trăiește în condiții de sărăcie greu de imaginat. Deși au pretins că e în joacă, faptul că în sala de festivități care se golea încet-încet câțiva colegi au simțit nevoia să cânte imnul național a fost de fapt o reacție empatică profundă.

Săptămâna ce a urmat a fost ca o împlinire a idealului la care am sperat de când am decis să începem acest proiect. Cărțile s-au strâns încet, dar sigur. Cutiile se umpleau și odată cu ele, șansele copiilor din Transcarpatia la o educație decentă în limba lor creșteau. Ne-am bucurat să vedem că prezentarea noastră a avut un impact pozitiv asupra celor care ne-au privit, determinându-i să renunțe la o mică parte din biblioteca lor pentru a aduce o sclipire în ochii copiilor care vor citi poveștile cu care noi ne-am obișnuit, dar pe care ei abia acum le descoperă. Ne-am bucurat și pentru că din partea liceului am primit nu doar sprijinul de a realiza acest proiect, ci și aproximativ 350 de manuale.

Vă mulțumim că ați făcut acest lucru posibil!

[button size=medium style=less_round color=red align=none url=https://www.facebook.com/media/set/?set=a.555279117846040.1073741827.173620529345236&type=1]Vezi mai multe fotografii pe facebook![/button]