Și totuși… divertisment!

A venit primăvara, au înflorit ghioceii și implicit suita de programe de la televizor cu care să ne „condimentăm” serile. Așadar, două „minuni” ale divertismentului autohton care au încântat milioane de telespectatori și-au făcut din nou apariția pe micile ecrane, ca să încânte probabil și mai multe milioane. Discutăm în cazul de față de „Românii au talent” și de „MasterChef”, două dintre emisiunile-odrasle ale ProTv-ului. Fie că este vorba de dansatori amatori, de înghițitori de cuțite/flăcări/capse sau de imitatori mai mult sau mai puțin fideli ai inventatorilor celebrului Harlem Shake, fie că este vorba de mâncăruri picante cu efect afrodisiac, este cert că scopul acestor producții nu este nicidecum unul serios, după cum s-a și dedus. Cel care și-ar putea închipui că există o esență rigidă, solemnă în aceste show-uri (și nu doar în ele) va avea parte de o gravă decepție.

Iar asta o observăm atât din culise, cât și din mijlocul platoului de filmare. Să vii tu la „Românii au talent” (unde se presupune că ar trebui să ai un talent care să amuțească publicul și juriul) cu o voce de polistiren expandat sau cu o capră dezorientată care refuză până și să intre pe scenă (nu mai zic de eventualele jonglerii care i se vor cere)?! Oricât de amuzant ar fi, acum să fim serioși. Nu este absolut nimic profesionist sau măcar serios în asta. Apoi, unii concurenți chiar au tăria să facă reproșuri la adresa juriului, cu o virulență inițial comică și ulterior iritantă. Aici, ori țara asta este plină de oameni inconștienți care își fac iluzii că sunt noile privighetori ale deceniului actual (dacă îmi pot permite acest mic clișeu), ori vin intenționat ca să interpreteze clovni stupizi și cărora chiar le place să aibă rolul acesta. Din considerente optimiste, tindem spre a doua variantă.

La MasterChef, alt subiect, altă distracție. Gratuitate și aici cât cuprinde, deși s-ar vrea seriozitate, întrucât este o competiție a potențialilor bucătari de rangul I ai României, unde se introduc platouri inovative, revoluționare, insolite etc. Nu vei câștiga niciodată un asemenea concurs, fie și în România, dacă te prezinți cu niște sarmale leșinate și o amărâtă de mămăligă insipidă. Dar nici cu exagerări de tipul „bucătăriei moleculare”, o născocire foarte promițătoare de altfel, însă care nu se deosebește vizual și gustativ de habituala mazăre fiartă. Revenind la țelul emisiunii, nici juriul, format din trei personalități gastronomice române influente, nu inspiră la reflecții profunde. Mai degrabă o ceată de detractori, par să aibă o plăcere, ce iese din afara contractului, să desființeze orice aspirant(ă) la statutul de bucătar-șef, recunoscut(ă) și respectat(ă) de breasla respectivă, și la șorțul care pentru unii reprezintă o obsesie vitală.

Dar, vorba regretatului Freddie Mercury, „the show must go on”.

Eliza Raicovescu

Este elevă în Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Adoră literatura și muzica, scrie din dorința de a însufleți cuvintele și de a conferi lucrurilor un sens unic, original și sincer. Pentru detalii, contactați serviciul clienti.