A XII-a disecată din motive tehnice

Hai să ne pupăm de la început, în caz că după articolul ăsta nu vă mai place de mine. Haha, ca și cum.

Mie clasa no. 12 îmi dă impresia unei beții de pomină care nu ți se întâmplă. O nebunie din aia unde se bea suc colorat și toți sunt convinși că nu mai știu de ei. Și tu știi că ești bine de dimineață, dar parcă nu îți vine să te crezi printre atâtea poze, statusuri și mesaje cu Frate, eu ce-am făcut aseară?. Dacă te gândești mai bine, parcă te deranjează și lumina de la laptop, dar nu ți-ai dat seama pentru că ești dintre cei puternici. Marfă.

Dar înapoi la școală. Trăiești 3 ani cu impresia că vine ciclopul și te duce în Bahrain – luați o hartă – și nu e sigur că te mai întoarce. După care ajungi în mărețul an final și reacțiile semenilor variază între Nasol și Succes. Sau, aia bună de tot, Mamă, dai bacul! la care îți vine să îți dai palme singur. Și acum, demitizarea. Bacul ăsta e un examen în 3 părți (nu admitem probele orale unde dacă reciți o manea iei cel puțin mediu, ca să nu îți rănească sentimentele, vă rog) prin care se verifică ce ai tu în căpșorul ăla al tău după atâția ani de școală.

Și acum lăsați paharul cu apă din mână: bacul nu e greu. Dacă reacția voastră tocmai a fost E greu ca naiba, vezi-ți de treabă, steluțe cenzuratoare, nu îmi pare rău să vă spun ca sunteți de vină. La modul ideal, pentru bac nu ar trebui să te pregătești suplimentar. Hai să fim serioși, la istorie sunt 9 capitolașe care nu fac nici măcar un caiet. Să iei sub 6 presupune că nu știi să scoți date dintr-un text, ceea ce la 18 ani dă spre tragic. Nu, la română nu e mult, decât dacă ai de gând să reciți comentarii, ceea ce e la fel de trist, dacă mă întrebați pe mine. Nu.

Pot să aud deja reacția realului. Unu, dacă te-ai dus la real fără să ai cap de mate, spală-te cu realul pe cap, e un fel de gaz dublu rafinat. Doi, dacă te-ai dus la real și te-ai făcut că plouă până în ultimul an, te rog nu cere societății să îți plângă de milă.

A 12-a e momentul când te simți ciudat că nu te panichezi cu un an înainte și nu faci meditații de 3 ori pe săptămână. Toată lumea e de acord că meditatorii îți fac transplant de informație, da? Pentru că altfel nu se justifică nevoia pregătirii la multe dintre materii.

A 12-a e momentul când lumea dă la medicină, la drept și la arhitectură. Unde admiterea e grea. Mai nou se dă examen și la A.S.E., cică greuț. Toate bune, dar chiar să îți imaginezi că o să fii un doctor de succes când ți se pare imposibil examenul ăsta? Newsflash: It gets worse, much, much worse. Ori o faci cu dedicație și muncești ca apucatul, ori te ocupi cu plânsul și clar nu ai ce căuta acolo. Simplu.

Da, a 12-a e grea. E grea pentru că nu știi ce o să se aleagă de viața ta, de prietenii tăi, de facultatea ta, de banii pentru facultatea ta, de plecatul tău singur prin lume, de toate proiectele tale mișto pentru care te cunoaște lumea și pentru care nu o sa te mai cunoască din iunie. E grea din atât de multe motive cu adevărat motive, că paravanul ăsta cu truda silnică a învățatului pe pâine nu ține.

Vă rog, pe această cale, să aveți o a 12-a plăcută, oricând va fi vremea ei. Cheia către productivitate e să munciți mai mult decât vă plângeți, să nu mai fiți șocați, să nu mai trăiți în clișee și panică și, poate, să învățați ca lumea, nu să faceți poze caietelor și să le puneți pe facebook. Zic și eu.

Ioana Bărbulescu

cunoscută și ca Ibby din nu se știe ce motive misterioase și cu potențial moden, este o apariție jurnalistică spumoasă. Mai exact, încearcă să se specializeze într-un stil literar pe care nu l-ar publica nicio altă revistă în afara de LZR, care se respectă.