Ride

Fiecare om este o sursă de inspiraţie. Fiecare are o poveste de spus sau o viaţă de schimbat. Fiecare are propriul drum şi propriul destin. Deşi se spune că trebuie să înveţi din greşelile altora, pentru că viaţa este prea scurtă pentru a le face singur pe toate, acest lucru nu se poate pentru unii.

Foto: Miranda Lazo

Este un foc acolo undeva care mă împinge către nebunie, către greşeli, către inspiraţie, către dragoste şi către suferinţă. Este un drum pe care trebuie sa merg drept şi constant, deşi uneori îmi e greu şi vreau să fac o pauză. Poate că trebuie să mă opresc, poate călătoresc de prea mult timp, poate mă chinui prea mult să nu fac greşeli pe care le-am mai făcut şi acum nu am curajul să… fiu eu. Fumul îmi acoperă chipul, poate mă acoperă cu totul.

Poate secretul vieţii nu este să ai tot ceea ce îţi doreşti, ci să îţi doreşti tot ceea ce ai. Chiar dacă ai un lucru de nepreţuit şi nu înţelegi asta, îl vei pierde. Şi te vei pierde odată cu plecarea lui. Nu îţi va fi uşor să te descoperi, să te redescoperi după plecarea lui. Apoi vin regretele, începi să-ți asumi greşelile amândurora. E şi vina lui, mereu a fost şi vina lui…

Există momente în care ai vrea să ai curajul să zici tot ce ai vrut să zici. Să ţipi, să ai curajul să plângi şi să ai curajul să vorbeşti. Dar curajul ne cam lipseşte nouă oamenilor în general. Ar trebui să ne sugrumăm orgoliul şi să lăsăm ca lumea să ne ajungă până la suflet. Este mai ruşinos să nu ai încredere, decât să fii înşelat. Da, aş vrea să dau timpul înapoi, da, aş vrea să o pot lua de la capat şi da, voi face aceleaşi greşeli, până când voi învăţa din ele. La un moment dat mă făceau fericită, mă făceau să fiu cu capul în nori. Singura greşeală a fost că nu am înţeles un lucru: să rămân cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ.

Foto: Miranda Lazo

Meriţi să fii fericit, să-ţi regăseşti sufletul rătăcit, să zâmbeşti aşa cum nu ai mai făcut-o de mult timp. Îţi poţi regăsi starea de bine, micile plăceri pe care le-ai uitat… Nu este nimeni de neînlocuit, chiar dacă îl iubeai, chiar dacă la acel moment era cea mai importantă persoană din viaţa ta… Poţi să te oftici, să plângi până nu mai poţi, să te cerţi cu cei din jur, să implori iertare, să-ţi ucizi restul viselor care mai rămân după plecarea lui… Da, te pierzi odată cu pierderea lui şi doare ca naiba, dar viaţa nu înseamnă numai trecut şi prezent.

Mâine este o nouă zi, o nouă speranţă, putem să căutăm asfinţit în scrum, putem să râdem căci poate cineva va îndrăgi cum zâmbim. Nu renunţa aşa de repede la trecut totuşi, acesta face parte din viaţă, şi dacă îl uiţi, uiţi şi o parte din tine. O parte din ce ai fost, o parte din ce ai devenit, o parte din ce vei deveni. Totul este o călătorie, este adevărat că te mai rătăceşti, dar contează cât de mult te-ai distrat pe parcurs, nu destinaţia, căci ea este aceeaşi pentru toată lumea.

Petra Stănescu

este o persoană prietenoasă, sociabilă și mereu cu zâmbetul pe buze. Este o fire veselă, dar și sensibilă și se așteaptă mereu ca lumea să devină mai bună. Cedează foarte greu și este orgolioasă, dar este acolo unde îi sunt și prietenii și la nevoie îi ajută. Singurul lucru real pentru ea este scrisul, el îi oferă o lume perfectă sau aparent perfectă.