Vine!

Frunzele nu prea vor să cadă de pe ramurile copacilor de ceva vreme. Vântul a obosit să mai sufle. Iarna nu pare să se grăbească, parcă este și ea obosită și plictisită. Elevii sunt ocupați, atât de ocupați cu teme, teste, teze și proiecte!

Oh, Doamne! Încă mai este toamnă? Ce anotimp lung și deprimant… Afară este frig, prea frig pentru o plimbare lungă în parc alături de prieteni. Mai potrivite sunt cafenelele primitoare și micuțe. Cu atâtea teste și note de luat, cu atâtea absențe și cu lenea asta… totuși parcă nici de cafenele nu mai ai chef. Dar zâmbește, căci vine iarna! Știu că tot ce vrei să faci este să dormi sau să lenevești. Şi da, știu că și tu aștepți vacanța, o vacanță luuuungă… Dar mai este puțin, iar toamna nu pare să se miște din loc. În orice caz, cu o cafea fierbinte, cu un prof de treabă, cu o muzică bună și cu un prieten adevărat lângă tine, poți să faci față.

Parcă a trecut un an de când am început liceul. Atâtea figuri noi, atâția prieteni noi, atâtea pauze pierdute prin curte, multe zâmbete aruncate, multe zile frumoase sau triste, intense sau monotone. Oare când am avut timp să îi cunosc pe acești adolescenți minunați, pe acești profesori buni, pe acești noi prieteni? Râd, căci totul s-a petrecut în acest anotimp …lung. Râd, căci m-a izbit un adevăr într-o oră de biologie. O revelație, vasăzică. Stăteam într-o bancă, alături de scumpa mea amică și deodată am început să chicotesc aparent fără motiv. Vezi tu, eram obosită și supărată, dar în oboseala mea și în acel râs isteric mi-am dat seama la ce liceu sunt. Brusc, am înțeles că cel mai mare vis al meu devenise realitate fără ca măcar să îmi dau seama. Și celălalt vis se împlinise: visul în care se făcea că scriu…

Foto: Vlad Albescu

În acest timp petrecut în Lazăr am înțeles multe lucruri. Am înțeles că prietenii sunt foarte importanți, că ei te susțin mereu. Am învățat cu greu, dar am învățat cel puțin ce înseamnă o echipă unită și cum este să faci parte din ea. Am realizat ce se poate întâmpla când cineva te percepe greșit și am învățat cum este să lași deoparte mândria, orgoliul și prejudecățile. Am mai observat în acest liceu că suntem ocupați și trebuie să învățăm, dar mai și pierdem vremea uneori. Avem teme lungi de făcut și teze destul de grele, dar este mai bine să ne pregătim. Stai calm, nu mai este mult și vine iarna și odată cu ea vacanța!

Tu îți amintești prima zi de liceu din anul ăsta școlar? Eu una îmi amintesc emoțiile acelea îngrozitoare. La început eram singură, dar în câteva zile totul era trecut. Generala era în trecut, prietenii din altă eră, dragii mei profesori la fel. Viața însăși înseamnă evoluție, înseamnă amintiri și noi orizonturi.

Zâmbește, nu ai de ce să fii trist. Ești în Lazăr, ai prieteni, abia ai avut balul, mai ai o teză de dat și gata. Fără ca măcar să știi, s-a terminat un semestru și ai în față trei săptămâni în care să tot ieși cu prietenii și în care să lenevești, să citești, să patinezi, să faci tot ce îți trece prin cap. Vine iarna, vin sărbătorile, cadourile. Zâmbește, mai este puțin!

Petra Stănescu

este o persoană prietenoasă, sociabilă și mereu cu zâmbetul pe buze. Este o fire veselă, dar și sensibilă și se așteaptă mereu ca lumea să devină mai bună. Cedează foarte greu și este orgolioasă, dar este acolo unde îi sunt și prietenii și la nevoie îi ajută. Singurul lucru real pentru ea este scrisul, el îi oferă o lume perfectă sau aparent perfectă.