Zâmbiți, vă rog!

Fotograf : Maria Băşea

Sunt cuprinsă de nostalgia toamnei. Imaginea frunzelor galbene pe trotuar, sunetul lor sfărâmițându-se sub picioarele mele și atingerea pielii de vântul rece, mă fac să reflectez și, adeseori, mă întristează. Tristețea…un sentiment de care fugim cât de mult putem, dar care cumva găsește mereu o cale de a ne prinde din urmă. Oamenii au tendința instinctivă de a se împotrivi. Oricum, ce altceva poți face? Să te lași pradă problemelor și grijilor? Nu, nu cred că este o soluție.

Dacă mă întrebi pe mine, primul lucru pe care ar trebui să îl facem după ce ni se dă o veste proastă sau se întâmplă ceva rău este să zâmbești. Da, un simplu zâmbet, semnifică speranța că oricât de nefericit ești acum, lucrurile se vor îmbunătăți la un moment dat.

Un zâmbet nu costă nimic și produce mult, îi îmbogățeşte pe cei care îl primesc fără a-i sărăci pe cei care îl oferă. Ține doar o clipă, dar uneori amintirea lui este veșnică. Nimeni nu este atât de bogat încât să se lipsească de el, nimeni nu este atât de sărac încât să-i fie inutil, nimeni nu este atât de josnic încât să nu-l merite.

Zâmbetul aduce bucurie în orice circumstanțe și este semnul concret al prieteniei. Un zâmbet odihnește sufletul obosit, dând curaj celor deprimați. El nu poate fi nici cumpărat, nici dat cu împrumut și nici furat, pentru că are preț doar din momentul când este dăruit. Iar dacă întâlnești vreodată pe cineva care nu mai știe unde și-a lăsat zâmbetul, fii bun și dă-i-l pe al tău, căci nimeni nu are atâta nevoie de un zâmbet ca acela care nu-l poate dărui celorlalți.

Mihaela Duță

Este o fire ambiţioasă, optimistă, căreia îi plac provocările şi nu se lasă intimidată de obstacole. Tot timpul caută modalităţi de dezvoltare personală, implicându-se în cât mai multe activităţi. În timpul liber îi place să scrie, să citească, să călătorească şi să viseze la cai verzi pe pereţi.