Teenage angst

Adolescența. Cea mai tulbure și mai neînțeleasă perioadă a omului, când este prea tânăr pentru jumătate din lucrurile pe care și le propune să le facă și prea în vârstă pentru cealaltă jumătate. Ce înseamnă acest termen pentru noi? Ce marchează această perioadă? Există vreo diferență între generațiile de adolescenți din anii ‘90 și cele din mileniul 3?

Un prim factor ce influențează adolescentul este imaginea sa, cât și a celor din jur. Tendințele în modă ocupă un loc foarte important în viața multora dintre noi, urmarea lor stabilind pentru mulți un anumit statut social sau acceptarea celorlalți. Poate părea un criteriu destul de superficial, dar adevărul este că o primă impresie contează foarte mult pentru oricine. De exemplu, ne-am simți mult mai confortabil în compania cuiva prezentabil decât a unei persoane neîngrijite.

Moda acestui mileniu este relativ bazată pe o anumită formulă: blugi în marea majoritatea a cazurilor, deseori cât mai strânși pe picior, skateri, teniși sau pantofi cu toc pentru cele ce se încumetă să-i stăpânească, tricouri cu diferite imprimeuri asortate cu multe brățări colorate de diferite forme și grosimi. Putem afirma că modă anilor ‘90 diferă destul față de cea a anilor 2000. În acel deceniu, erau foarte populare cămășile în carouri, șepcile de baseball și bascheții la băieți, iar în rândul fețelor imprimeurile, blugii, bocancii și platformele. O importantă figură ce a dat startul purtării cămășilor în carouri este Kurt Cobain, astfel că toți aveau în șifonier cel puțin una. În cazul fetelor, componentele trupelor Spice Girls și All Saints.

Aceste personalități ne conduc la următorul aspect : muzica. Ce reprezintă muzica pentru noi? Eu consider că este un refugiu la care putem apela oricând ne simțim singuri, triști sau pur și simplu dorim să ne deconectăm puțin. În ‘90, muzica era destul de diversificată, predominante fiind subgenurile și derivatele rock-ului, alături de câțiva artiști reprezentativi ai pop-ului și hip-hop-ului. Grunge-ul, un amestec de rock, heavy metal și punk, simbolizează unul dintre cele mai reprezentative genuri ale „mainstream-ului” vremii. Prima trupă care a fost considerată grunge a fost Nirvana. În toamna anului 1991, al doilea lor album, „Nevermind”, a fost lansat. „Smells Like Teen Spirit” a devenit imnul național al adolescenților Generației X. „Fenomenul grunge” nu a durat mai mult de patru ani. Într-un fel, el niciodată nu s-a sfârșit, ci a căpătat noi înțelesuri. Hard rock-ul, heavy metalul, punk-ul și hip-hop (avându-l ca figură simbol pe legendarul Tupac) au cunoscut o mult mai mare popularitate decât muzică pop. Lăsând la o parte acest aspect, putem observa câțiva artiști, care au ieșit în evidență și au influențat mentalitatea și principiile multor tineri, precum: Cristina Aguilera, Britney Spears și Backstreet Boys.

Muzica de acum este marcată de cea a anilor trecuți.  Acum, „la moda” este muzica dance și pop (Pink, Avril Lavigne, Kelly Clarkson și din nou Britney Spears, Cristina Aguilera) , hip-hop (Eminem și 50 Cent)  și R&B. În ciuda acestor genuri, și post-grunge-ul, pop punk-ul și nu metalul și-au făcut loc în iPod-urile și telefoanele multora. Un nou „curent muzical” este și dubstepul ce a devenit foarte popular în ultimii ani.

După aceste aspecte destul de superficiale, putem „sapa” mai mult în ceea ce definește un adolescent: gândirea și comportamentul (ce se răsfrâng în mod direct asupra genului de muzică ascultat și al imaginii pe care o abordează). În anii ‘90, viața era trăită mai mult afară, în timp ce acum destui dintre noi își găsesc refugiul în fața calculatorului. De asemenea și atitudinea noastră față de școală este schimbată, înainte accentul nu cădea atât de mult că acum pe rezultatele școlare și nu eram atât de „înnebuniţi” să dăm tot ce este mai bun din noi și să învățam câteodată până la epuizare (desigur aceste cazuri nu sunt atât de des întâlnite, să fim serioși). În ultima decadă a mileniului trecut, adolescenții aveau și o atitudine puțin mai agresivă și deseori erau preocupați de lucrurile pe care le apreciau și le făceau plăcere, și nu prea le păsa de părere celor din jur, în timp ce în acest timp mare parte din părerea noastră despre noi înșine depinde de acceptarea celorlalți și de perspectiva lor asupra noastră.

Că o simplă concluzie, consider că nu toți trebuie să se raporteze la cele scrise mai sus, existând pentru fiecare ceva important în viață sau în dezvoltarea sa în a deveni un tânăr capabil să stea pe propriile picioare și să scape odată și odată de această perioadă misterioasă, numită adolescență.