„Liceul nu putea ține o veșnicie” – orice sfârșit e un nou început

 O etapă importantă a vieții mele a ajuns la final. Liceul nu putea ține o veșnicie, astfel că mă aflu și eu  „pe ultima sută de metri”.

 Acești patru ani au însemnat pentru mine un drum al maturizării. Am reușit treptat să îmi formez o concepție despre lume, să îmi fixez anumite idealuri și atitudini față de aspectele vieții în general.

Nu voi vărsa lacrimi în numele despărțirii de cei care mi-au fost patru ani colegi, asta pentru că îmi pot fi foști colegi, dar actuali prieteni.

 Am cunoscut persoane noi, persoane diferite, persoane cu care am în comun foarte multe lucruri și care mă completează. Am reușit să leg prietenii strânse, prietenii care sper să dureze pe tot parcursul vieții.  Dacă timpul petrecut împreună nu va mai fi atât de mare, nu înseamnă că unii oameni rămân simple amintiri plăcute și nimic mai mult. În majoritatea profesorilor am văzut modele de viață, persoane care au știut să impună respect și care merită și au toată aprecierea mea.

Nu privesc data de 1 iunie 2012 ca pe un sfârșit, ci ca pe un nou început, începutul altei etape, etapă menită să mă formeze și să mă pregătească pentru viață, în care am șansa de a învăța mult mai multe lucruri noi, lăsând complet în urmă copilăria.

Merg  înainte cu zâmbetul pe buze, cu dorința de reușită în viață, cu speranța că după terminarea acestui liceu voi deveni „cineva”. Mă simt pregătită să înfrunt viața și sunt conștientă că de acum înainte responsabilitatea devine din ce în ce mai mare .

Le doresc sincer tuturor colegilor mei să își împlinească visurile și să devină exact ceea ce își doresc…

Autor:

Alexandra-Andreea Danciu

Clasa XII D, promoția 2012