Premiul III: Mărturiile unei boboace

Boboc emană prin definiţie conotaţii florale şi prezinta fragilitatea acestuia in faţa necunoscutului. La vârsta când eşti boboc de liceu nu prea ştii în ce lume apari. Este o vârstă atât de complexă, cu multe schimbări, multe trăiri, multe cunoştiinţe noi, sentimente ciudate, vise, iluzii, dezamăgiri, bucurii, regrete. Simplu,eşti ameţit!

Mi-am dorit foarte mult să ajung în Lazăr. Nu ştiam foarte bine ce vreau să fac în viaţă  ,nu aveam foarte multe informaţii despre ceea ce înseamnă liceul în general, dar ştiam că vreau să ajung în cel mai bun liceu. Îmi plăcea cum sună cuvântul lăzarist!

Mi-am dorit şi am reusit! Sentimentul trăit în acel moment nu se poate exprima în cuvinte. Era bucurie, era împlinire, era reuşită, era nostalgia despărţirii de colegii şi profesorii din generală, era teama de necunoscut, era dorinţa de a începe ceva nou.

Şi am început clasa a 9a. Eram BOBOACĂ. Eram mîndră că păşesc în Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr. Era incredibil, dar adevărat. Ştiam că este un început de drum şi că am păşit cu dreptul pentru că aici voi găsi persoane pregătite sa-mi îndrume paşii. Am fost încântată  să-mi cunosc noii profesori despre care mi-am făcut imediat o impresie foarte bună.

Am început să mă acomodez si să mă implic în multe activităţi extraşcolare. Fascinată de tot ceea ce ţine de artă, bineînţeles că am fost prezentă şi la preselecţia pentru trupa liceului de teatru. Deşi aveam o oarecare experienţă în domeniu, pentru că mai jucasem în vreo două piese, în formula teatrului vienez de copii, îmi aduc şi acum aminte câte emoţii am avut cînd am dat proba şi cât m-am rugat să nu se vadă că sunt atât de emotivă. Nu ştiu dacă emoţiile au ieşit în evidenţă, dar ştiu că am fost selectată în trupa AS şi alături Andrei Gheorghe am reuşit să facem un spectacol minunat, bazat pe piesa lui I.L. Caragiale, „O noapte furtunoasă”.

Fiind boboc, bănuiesc că ar trebui să-mi exprim părerea şi despre cum mi s-a părut mult aşteptatul bal „Hollywood”.Ce aş putea spune mai mult decât că a fost singurul liceu care a organizat balul bobocilor în clubul cel mai râvnit de tineri, impresionînd prin locaţie, mărime, lux şi ambient. Cei mai buni în locurile cele mai bune!

Într-un liceu cu prestigiu şi pretenţii sunt multe de învăţat şi scopul este întotdeauna să te perfecţionezi, chiar dacă ai decizii greu de luat poate pentru că uneori ai de luptat cu tine însuţi. Tot timpul se dă o luptă între raţiune, tinereţe şi suflet. Îţi doreşti multe lucruri, ai sentimente contradictorii, viaţa este roz şi totuşi eşti conştient că nu  este mereu aşa.

Tot ce pot să spun în încheiere este că sunt convinsă că la terminarea liceului voi fi mai puternică, hotărâtă, mai bine pregatită pentru ceea ce voi vrea să fac în viaţă şi mândră că am fost lăzăristă!!