„O noapte furtunoasă” de Trupa AS

18 ianuarie, Sala de Festivități, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Împlinirea a 152 de ani de existență a liceului coincide cu premiera unei reprezentații a Trupei de teatru AS, care onorează Anul Caragiale, împlinirea a 160 de ani de la nașterea lui cu spectacolul „O noapte furtunoasă”, modelat special în mod juvenil de către Andrei Gheorghe. 13 februarie, Sala Mare, Teatrul Masca, Bulevardul Uverturii. Nici viscolul de afară nu poate împiedica spectacolul trupei AS cu aceeași Noapte furtunoasă.

Luminile sălii se disipă treptat, apoi se sting de tot, pentru a fi eclipsate de viața de pe scenă. Culorile sunt amestecate, alambicate, costumele eroilor creează o sugestie de vechime autentică. Spectatorii gustă din plin replicile spumoase, mișcările controlate artistic, atmosfera de secol XIX. Umorul este omniprezent, cu nuanțe invizibile de auriu, ascuns în identitatea falsă a persoanelor și în imaginația spectatorilor, în decorul animat cu frenezie de energia tumultuoasă care se revarsă de pe scenei.

Sursa foto: https://www.facebook.com/

Acțiunea piesei a fost rezumată la detaliile cele mai importante, reprezentative, îmbibate cu umorul caracteristic al lui Caragiale și cu șuvoiul de dinamism al acelei nopți, aparent banale. Clasicul a fost menținut, triunghiul amoros dintre Jupân Dumitrache, Chiriac și Veta și urmărirea lui Rică Venturiano au stârnit râsete și extaz, sarcasmul tipic burghez a fost la fel de pregnant, intriga a fost la fel de bine conturată, per total a fost scurt și la obiect.

Actorii, liceeni ai Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, au fost calculați, preciși, de o seriozitate rigidă și de un umor călduros, atunci când circumstanțele au cerut-o. Veta Mariei Ologeac este de o pasiune candidă, directă, dar reprimată, Chiriacul lui Ioan Mirea este de o tandrețe incandescentă, Ipingescu (Andrei Poroșanu) pare intelectualul influențat de ignoranța societății (!), Jupânul Dumitrache (Laurențiu Florean) este un exasperat și un apărător acerb al propriei onoare, Zița (Maria Muller) este o deziluzionată a cărei dragoste frivolă catalizează acțiunea, iar Rică Venturiano… cel care respiră prin visuri, naște scenarii diafane, iubește „cum iubește sclavul lumina și orbul libertatea”, prăbușindu-se sub dorințele cărora le simte deja ruina stearpă, interpretat desăvârșit și persuasiv de Andrei Marin-Bălulescu, a cărui deznădejde mimată cu atâta patos a trezit sentimente de compasiune în rândul spectatorilor. De o dezamăgire amoroasă profundă, dezvăluită în toată esența ei și un simț al spiritului dezvoltat, acest Rică inegalabil a impresionat prin veridicitatea și atenția emoțiilor… Atât de pline și de strălucitoare, unite cu cele redate de celelalte personaje, realizând un tot unitar, sinonim cu catharsis-ul.

40 de minute este puțin pentru spectatorul avid să vadă o dezlănțuire de talente adolescentine. Scurt, însă exact, concis și de o batjocură fină a societății. Aceasta este „noaptea furtunoasă” a vieții.

Eliza Raicovescu

Este elevă în Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Adoră literatura și muzica, scrie din dorința de a însufleți cuvintele și de a conferi lucrurilor un sens unic, original și sincer. Pentru detalii, contactați serviciul clienti.