Marketing și hoți de găini

Că tot vine vorba acum de ziua națională, nu strică să ne gândim puțin la dilema patriotism versus „vreau o țară ca afară”. Nu vreau să plictisesc făcând o listă lungă cu motive pentru care să-ți iubești patria și să strigi până-ți crapă creierii „Hai România!!” în timp ce gazonul se desprinde de pe teren. Nu, am ales altă perspectiva, care pe mine, cel puțin, mă face să-mi pun niște întrebări.

Printre multe simboluri naționale ale căror nume sunt mai mult sau mai puțin cunoscute, avem și noi, modestă, o ciocolată. Evident, e vorba de ROM, aka „senzații tari, românești” , un brand care de când și-a început existența s-a promovat prin ambalajul reprezentând steagul românesc și ideea că e mișto să iei din când în când o gură de patriotism, mai ales când mai are și gustul ăla dulce. Ei, și aici a cam fost problema, pentru că tinerii de ceva vreme încoace nu prea mai dădeau doi bani pe țara asta, darămite să fie încântați de o ciocolată. Tot mai mulți voiau să plece în afară; România părea o țară pe care n-o puteau înțelege și în care nu voiau să mai trăiască, iar patriotismul li se părea o glumă. Sau nu era chiar așa?

A fost mai demult, deci nu sunt sigur câți își vor aminti de campania asta, dar o s-o descriu în câteva cuvinte pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu. Ca să se vândă mai bine, ciocolata ROM a suferit o schimbare de atitudine. Și nu oricum: ambalajul a fost schimbat cu unul reprezentând steagul american. Mai mult, la TV a apărut un spot în engleză, în care se spunea: „So we’ve replaced the Romanian flag with the American one, so Romanians can shine on too”. Scandalos, dar în același timp, genial. Televiziunile au dat buzna în supermarketuri cerându-le părerea oamenilor despre acest lucru, au fost organizate talk-showuri pe tema asta, au apărut mii de topicuri de discuții pe net, chiar și filmulețe pe Youtube, toate spunând același lucru: este o bătaie de joc la adresa românului. Unde mai pui că un grup de tineri au defilat în Piața Romană cu steagul pe umeri, strigând „Vrem ROM înapoi!”.

De ce e atât de genial? Pentru ca oamenii au mușcat momeala care era de fapt o glumă, o strategie de marketing. La o săptămână după lansare, a aparut un al doilea spot TV, care anunța farsa, liniștindu-i pe cei care au susținut înflăcărați batonul-simbol național. Știrea despre „revenirea ROM” a devenit la rândul ei un eveniment media, iar subiectul a fost în continuare mult dezbătut și întors pe toate fețele.

Carevasazică, până la urmă cum stăm cu ego-ul național? Păi, într-o mai mică sau mai mare masură, campania asta a arătat ca de fapt „brandul” României, deși destul de prăfuit, este apărat la nevoie, iar a fi român nu este deloc o rușine. Subliniez aici, SĂ FII ROMÂN, pentru că atunci când vorbim de A TRĂI ÎN ROMÂNIA, situația este cu totul alta. Cert este ca ROM vine din urmă și ne arata astăzi că, dacă dai un simplu search pe Google cu „romanians are”, o să apară la sugestii următoarele: „romanians are thieves” sau „romanians are scum”. Dacă dai search în franceză, prima dată îți apare „les roumains sont des voleurs de poules”, adica hoți de găini. Sincer, nu cred că e cineva care să nu se simtă deranjat de lucrul ăsta. Așa ca acum există un site: http://www.romaniisuntdestepti.ro care își propune să schimbe imaginea României pe Internet pentru totdeauna. Nu strică să dai un click.

Dar să ne întoarcem la ideea de la care am pornit. E o rușine să fii român? Nu, categoric că nu. Țara în care te-ai născut este peisajul copilăriei tale, moment în care cu greu te mai poți separa de ea, pentru că ajunge să facă parte din tine. Chiar dacă pleci, după liceu, la facultate în Franța, n-o să poți să ignori o glumă despre fotbalul românesc, când tu știi că într-a XI-a stăteai cu băieții la meci până seara târziu și te întorceai acasă uneori fericit, dar de cele mai multe ori dezamăgit. Însă continuai să mergi la meciurile alea și continuai să ridici halba de bere și s-o bei până la fund, indiferent de rezultatul partidei. Până la urmă, avantajul de a fi român e că ajungi în final să vezi viața așa cum este ea. Ajungi să cunoști răul, dar și binele, și să faci diferența între cele două. Ajungi să apreciezi mai mult civilizația și să te bucuri mai mult de ceea ce este „normal”. Suporți, dar te ridici învățând mult mai multe din experiența pe care o trăiesti. Iar tocmai pentru că suporți, ai tot dreptul să pleci, să faci ce vrei, dar întotdeauna te vei întoarce, nu pentru țara asta, ci pentru ce înseamna și a însemnat pentru tine cândva. De ce ai lăsa toate astea călcate în picioare de niște stereotipii absurde?

Ceea ce vreau să spun, ca să închei, este că pentru noi, cei care am luat sau vom lua bacalaureatul la anul (din păcate, suntem cam puțini), patriotismul este acolo unde trebuie să fie. E acolo, într-un colț ferit al minții noastre și ne șopteste că merităm același respect precum cei din Anglia, Franța sau orice altă țară. Iar dacă vrei cu adevărat să aduci o schimbare, vor fi suficiente doar zece cuvinte, spuse peste câțiva ani: I work for Microsoft, and I’m also Romanian. Atât.