Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate!

Cam asta ar trebui să scrie pe orice frontispiciu al locurilor unde se predă arhitectura. Nu, nu am dat admiterea la Mincu, deci, la nivelul logicii de baltă, nici studentă acolo nu sunt, așa că ăștia de ați văzut arhitectură și Mincu laolaltă nu mai țopăiți în scaun, că ăsta nu-i ghid de supraviețuire, deși aștept la sfârșit să-mi ridicați statuie pentru epopeea scrisă și pentru că v-am scos din ignoranță.

Articolul o să fie despre sistemul de admitere din UK (mai exact Anglia și Scoția), dar mai întâi să încheiem însă lucrurile cu UAUIM. Zic asta pentru că nu vreau să mi se reproșeze, dacă pe parcursul articolului o să fac referire la sistemul de aici, că nu știu cum e să te pregătești pentru admiterea asta. O, da. Chiar știu, îmi pare rău pentru voi și habar n-aveți cât simpatizez cu oamenii care intră chiar pe bune acolo, dar și cu ceilalți, pentru că în fond nu-i ușor să stai cinci ore pe un nenorocit de scaun și pe o planșetă. Eu una am ales să iau o pauză după un an și ceva de pregătire, să mă întreb dacă vreau asta cu adevărat (Mincu, despre arhitectura nici nu se pune problema) și să caut alte oportunități, așadar nu vorbesc prostii (în întregime), din auzite sau chestii citite pe net pe superplatforme de nesocializare. De ce am renunțat la Mincu: pentru că mi se pare aberant să trebuiască să te pregătești cu doi ani înainte pentru admitere, pentru că a fi arhitect nu înseamnă neapărat a desena cornișe și șarpante ș.a. în Muzeul Satului, pentru că e anormal să copiezi desenezi niște imagini frumoase cu clădiri frumoase, pentru că dacă nu-ți faci două teme nu înseamnă că tu n-o să devii în veci arhitect ș.a.m.d.; poate că văd eu lucrurile prost, poate că nu sunt în stare să înțeleg sistemul și poate problema e la mine, nu la ei, nu zic nu. Bun, un lucru e clar, acum altceva vreau să lămuresc, ce-i drept doar din egocentrism și doar pentru amorul propriu: către ăștia de sunt la începutul carierei în arhitectură, mai exact cei care în loc să spună Vreau să mă fac astronaut zic Vreau să mă fac arhitect pentru că, dom’ne, sună mai puțin imposibil și mai realist, deși e tot pe acolo, recitiți titlul, închideți fereastra unde citiți articolul ăsta și reconsiderați-vă planul carierei. Și acum că mi-am expus vădit frustrarea cu privire la pseudodedicații ăștia, o să merg mai departe.

Acum, după introducerea asta imensă, o să trec la subiect. Ca să aplici pentru studii în străinătate poți s-o faci fie cu ajutorul unui consilier (pe care sincer nu știu unde-l găsești, nici unde sau cum îl plătești, v-am fost de mare ajutor, știu), fie cu ajutorul tot al unui consilier, dar care lucrează în cadrul unei organizații de tip Edmundo, IntegralEdu, WorldStudies etc. (pe care de cele mai multe ori nu trebuie să-l plăteși, dar paleta de facultăți pe care ei ți-o pun la dispoziție nu e atât de variată precum pretind), fie de capul tău. După ce-ai ales una din variante, te hotărăști la o țară, sau mai multe. Eu am zis că am prea mult timp liber și că sunt autosuficientă, așa că am aplicat de una singură pentru UK, mai exact Scoția și Anglia, toată treaba prin UCAS. Asta e platforma lor prin care se mediază legătura între aplicant și universități. Taxa e de 22 de lire, dacă aplici la 5 universități/facultăți, și 11 lire dacă aplici doar la una. Ai de completat câmpuri ca Detalii personale, Alegeri, Educație, Eseu personal, Angajare etc.

Următorul pas, după ce ai plătit și ei au început să trimită aplicația universităților alese este să aștepți. E ca și cum te-ai uita pe cer după un porc zburător, dar încet-încet vor începe să-ți trimită e-mailuri cu confirmarea primirii aplicației tale, plus/minus îți recomandă să te înregistrezi la ei pe site ca să-ți urmăreși mai ușor aplicația (frecție la picior de lemn, pe mine nu m-au ajutat cu nimic minunățiile alea, tot pe e-mail m-au anunțat când am primit oferta, pentru că modificările apar mai întâi pe UCAS). După ceva timp îți vor cere portofolii, asta dacă ai aplicat la universități care solicită așa ceva (sunt unele care au superofertă, pe lângă portofoliu îți cer să zbori și până la ei pentru interviu). Ca să fie lucrurile mai clare, eu una am aplicat la Edinburgh (Scoția), Sheffield, Manchester, Bath, Bartlett (University College London). O să încerc să detaliez cerințele cu privire la portofolii de anul ăsta, poate se trezește cineva să aplice pe ultima sută de metri, iar până primește răspuns să le aibă deja făcute.

La Edinburgh și Bath nu-ți cer nici portofoliu, nici interviu. Primești răspuns direct. Așadar eseul personal cred că are ceva greutate, la fel și scrisoarea de referință, plus rezultatele pe care le vei avea la bac. Răspunsurile o să le primești în general după ianuarie (când s-au închis aplicațiile prin UCAS).

La Manchester portofoliul constă de obicei într-un blog (și în anii trecuți a fost la fel). Anul ăsta au cerut un eseu de 450 de cuvinte în care să spui de ce vrei să studiezi la MSA (Manchester School of Architecture), părerea ta despre o expoziție recentă sau o clădire pe care ai vizitat-o, să vorbești despre arhitectul/clădirea ta preferată și despre o lucrare arhitecturală pe care ai vrea s-o experimentezi. Pe lângă eseu, au cerut 10-12 imagini care să includă următoarele exemple: schițe ale orașului, un peisaj, un interior, o clădire sau un peisaj pe care ți-ai dori să-l vizitezi, fotografii, pictură, design grafic, poze cu artefacte pe care le-ai creat.

La Sheffield au cerut 10 imagini, dintre care una să se cheme strada ta. Pe lângă asta au cerut un text de 200 de cuvinte în care s-o preaslăvești, adică să scoți în evidență numai lucrurile bune, pozitive. Portofoliul nu trebuia să depășească 5 Mb și trebuia să fie trimis pe mail.

La Bartlett a trebuit să trimit portofoliul în Anglia, nu acceptă portofolii digitale. Ăsta mi-a dat cea mai mare bătaie de cap. Cerința suna cam așa: ilustrează, folosind tehnici cât mai diverse, răspunsul tău spontan la « cinci spații/locuri pe care le găsești stimulante (ok, asta a sunat dubios) și interesante », plus cinci fotografii cu temă asemănătoare.

Cam atât cu UCAS. Dar din păcate mai am de scris până-l ajung pe Ghilgameș, așa că o să zic și două vorbe despre Architectural Association School of Architecture (cei care au ajuns până la rândul ăsta au auzit cu siguranță de Zaha Hadid sau Rem Koolhaas, așa că AA nu e o chestie nouă pentru ei). AA nu e în lista UCAS, deci trebuie să aplici separat. Portofoliul trebuie să conțină între 10-30 (parcă) lucrări, iar atunci când trimiți portofoliul ar fi bine să trimiți toată aplicația, dar se poate și separat. Mai ai nevoie de foaia matricolă (tradusă autorizat), copie după pașaport, certificatul de limbă și scrisoare/scrisori de referință cu antetul liceului (s-ar putea să te trezești cu un e-mail care să înceapă cam așa: May I kindly clarify that the submitted reference must be on letterheaded paper, or ăsta nu e un lucru prea plăcut) și cam atât (acum vorbesc din amintiri).

Așadar, dacă am destupat capul vreunuia, mă bucur și aștept o ciocolată. Pentru ceilalți care au rămas cu ochii sticloși privind în gol în urma citirii acestui articol ofer consiliere psihologică.


Titlul înseamnă: Lăsați orice speranță, voi ce intrați aice! (Dante Alighieri, Infernul)