Decorați(uni) și semnificații

Nu știu dacă știați ce semnifică decorațiunile brazilor care ne împodobesc în fiecare an casele, magazinele, școlile, marile piețe din oraș. Brazii sunt vedetele lunii decembrie.

Așteptăm în fiecare an să auzim clinchetul clopoțeilor. E drept că din ce în ce mai des doar la televizor sau la radio, mai rar auzim un clinchet de clopoțel „adevărat”. Se spune că un copil orb a rugat trecătorii din Bethleem să îl ajute să ajungă și el în apropierea pruncului Iisus, dar nimeni nu îl lua în seamă. Când s-a facut liniște, copilul a auzit sunetul clopotului de la gâtul unui animal. A mers urmând sunetul clopoțelului și a ajuns la locul nașterii lui Iisus.

Globurile împodobesc orice brad, fie el mare sau mic. În fiecare an suntem atenți să fim și aici în tendințe… până și aici există „culoarea anului”. De ce atârnăm globuri în brad? Se spune că un artist foarte sărac s-a hotărât, după ce a aflat de nașterea Domnului, să viziteze și el pruncul sfânt. Nu avea niciun cadou, doar niște mingi micuțe cu care știa să jongleze foarte frumos. Jocul său îl face pe prunc să râdă, iar în amintirea bucuriei micuțului, globurile sunt cele care împodobesc bradul de Crăciun.

Atârnăm beteală în timp ce cântăm colinde împreună cu cei dragi. Se pare că  pomul de Crăciun al unei familii sărace era „împodobit” doar cu pânze de păianjen. Când a binecuvântat pomul, Iisus a transformat pânzele de păianjen în beteală de aur și argint și de atunci toți ne împodobim brazii cu ghirlande argintii și aurii.

Nu există sărbători de Crăciun fără vâsc. E romantic să avem acest pretext pentru o sărutare-două… sau mai multe. Și vâscul are povestea lui.

În vremea nașterii lui Iisus trăia un negustor bătrân, lacom și singur. Într-o seară a văzut grupuri mari de oameni care se îndreptau într-un anume loc. Cineva l-a tras și pe el spunându-i: „Vino, frate!”. Negustorul știa că el nu avea frați, ci numai clienți, care cumpărau sau îi vindeau marfa. Era clar că nu putea fi fratele nimănui, el, cel pe care nu îl interesa niciodată soarta nimănui, el care nu dăduse nimănui nimic pe degeaba. Totuși a mers alături de acei oameni care i se adresau așa de frumos. Toți mergeau la peștera din Bethleem și fiecare aducea câte un dar, chiar și cei saraci lipiți. Numai negustorul nu ducea nimic. La intrarea în peșteră a căzut în genunchi și a spus: „Doamne, am greșit față de frații mei! Iartă-mă!” Și a început să plângă sprijinindu-se de un copac. La prima rază de lumină lacrimile au început să strălucească pe două frunzulițe. Se născuse vâscul…

Ne place să atârnăm în brad dulciuri și „dau” bine acadelele, mai ales cele în formă de baston. Și acadeaua are povestea ei. Se spune că a fost facută pentru a aminti oamenilor de Iisus. Fiecare ingredient semnifică ceva. Caramelul din care este facută acadeaua îl prezintă pe Iisus ca fiind piatra solidă pe care ar trebui să ne construim viețile, forma literei J vine de la „Jesus”, albul reprezintă puritatea, lipsa păcatului, roșul este simbolul sângelui vărsat de Iisus pentru ispășirea păcatelor noastre, iar aroma de mentă are la bază o plantă ce apare în Vechiul Testament, folosită în ritualurile de purificare.