„Să vă povestesc despre familia mea”: Tonitza

„Nicolae Tonitza”, Liceul de Arte Plastice din Bucureşti, a fost înfiinţat în 1949 sub numele de „Şcoala Medie Tehnică de Artă”. El reunea artele spectacolului cu cele vizuale: coregrafie, muzică şi desen. De-a lungul anilor acest  liceu şi-a schimbat sediul în diferite locaţii, şi-a schimbat şi numele, însă a rămas un liceu în care se studiaza artele plastice şi în care frumosul şi noul sunt la tot pasul.

Sursă foto: NewsIn

Liceul are sediul vechi în General Berthelot, unde se fac orele de atelier şi un sediu relativ nou în Iancu de Hunedoara (Piaţa Victoriei), unde în general se fac orele de cultură generală. Tonitza are mai multe secţii: grafică, pictură de şevalet, pictură murală, restaurare, sculptură, animaţie, arhitectură, design vestimentar. Admiterea la una din secţii se face în funcţie de opţiuni şi pe baza mediei generale a claselor a IX-a si a X-a. Pentru secţia arhitectură se susţine şi un examen la matematică. La grafică, de exemplu, se fac gravuri, la sculptură se fac  portrete din lut după model sau se desenează după corpul uman (da, avem modele naked!), ca bază este desenul pentru toate secţiile, la murale se fac icoane, eşti învăţat cum să pui foiţa de aur şi tehnica de pictură cu emulsie de ou pentru întreţinerea culorii, la restaurare se fac mozaicuri, icoane pe sticlă la scenografie, iar la design vestimentar se lucrează rochii pe manechine.

Din clasa a XI-a avem 3 zile pe săptămână atelier, unde studiem pictura, desenul, modelarea, fotografiea, grafica şi multe altele şi 2 zile de cultură generală. Programul este destul de full astfel încât nu ne rămâne prea mult timp de studiu acasă, dar, hei, a fi înconjurat de culori, machete, vernis, emulsie de ou, eboşoare (pentru necunoscători: este o unealtă care ne ajută să modelăm şi să tăiem din lut cu diferite forme), cearneală litografică ş.a. e mult mai plăcut decât să faci la mate, fizică sau să înveţi ca papagalul la geografie (aparent orele noastre teoretice sunt doar de umplutură, pe noi ne interesează creaţia în sine).

Nu este ușor să faci artă, nu este doar „un lucru pe care poţi să­l faci şi în timpul liber”. Ca să înţelegi şi să te exprimi prin artă este mult mai greu decât îşi pot închipui oamenii. Iar „Nicolae Tonitza” te ajută să mergi pe acest drum, îţi pune bazele şi te instruieşte  pentru mai departe. În acest liceu se întâlnesc oameni cu preocupări similare, talentaţi, care mai înainte de orice ştiu ce este frumosul, sunt învăţaţi cum să aprecieze şi să înţeleagă o operă de valoare. Noi vedem lumea diferit, cu alţi ochi, surprinzând altfel natura şi  mediul înconjurător.

În toamna anului trecut am participat (nu doar eu, ci un grup de elevi din liceu) la un concurs european, pe care l-am câştigat. Trebuia să scriem un eseu despre o personalitate din ţara noastră care a trăit în Franţa, iar noi am scris despre Brâncuşi, am făcut nişte desene şi fotografii cu sculpturile lui așa cum le-am interpretat noi, diferite compoziţii în culoare, desen şi colaje; în photoshop am lucrat nişte imagini cu sculpturi pe care le-am trimis în diferite ţări. În primăvară am plecat în Franţa, mai precis la  Strasbourg.

Adrian Simion, fost elev

A fost o experienţă interesantă, dar nu e vorba doar de excursie în sine, ci de faptul că noi, ciudaţii cu preocupări ieşite din tiparul societăţii, ne­am bucurat de aprecierea oamenilor de peste hotare. În plus, arta are rolul de a ne menţine tineri. 1­0 pentru noi pentru că nu vom îmbâtrâni din punct de vedere psihic si mereu vom avea ceva nou de împărtăşit. Vă aştept pe la Tonitza!