Festivalul EXIT: locul unde îți lași prejudecățile la ușă

Trăim într-o lume în care, cel puțin teoretic, ți se acordă o a doua șansă. Spun teoretic pentru că, încă de mici, ni se implantează în minte ideea că deținuții sau foștii deținuți sunt niște oameni răi, fără suflet, de care trebuie să fugim. Și rămânem cu această idee în minte, devine unul dintre principiile noastre, așa că ne ferim de oricine are cazier sau a fost în închisoare, indiferent care ar fi acuzațiile care i s-au adus.

Festivalul EXIT, aflat deja la cea de-a treia ediție, a avut ca scop combaterea stereotipurilor legate de deținuți, precum și încercarea de reintegrare socială și terapie prin teatru pentru aceștia. Trebuie să spun că am fost puțin sceptică atunci când, ajunsă în fața teatrului, am văzut cam 15 jandarmi patrulând prin zonă. Totuși, atmosfera dinăuntru era cât se poate de antitetică față de ceea ce am văzut afară: o mare de oameni, de la copii de 6-7 ani până la bătrâni în baston, suficient de mulți încât să umple toate locurile și culoarele.

Deținuții din cele 10 penitenciare partenere au regizat / jucat / pregătit piese dintre cele mai diverse, de la clasici precum „Piram și Thisbe” până la o readaptare a patimilor lui Hristos, precum și fragmente menite să dea o idee auditoriului despre viața din și de după închisoare.
De la decoruri simple, formate dintr-o masă și câteva scaune, până la un ecran imens cu filmulețe pe fundal, fiecare a făcut tot ce a putut mai bun, combinând umorul cu dramatismul, comedia neagră și… multă dedicare.

Nici informațiile inedite n-au lipsit: de exemplu, știați că dacă înfigeți un ac într-un anumit unghi în urechea cuiva, puteți să-l omorâți fără să lăsați urme? (A nu se încerca acasă sau la școală, totuși!).

Toate piesele au fost primite bine de public, care a încheiat fiecare reprezentație aplaudând actorii în picioare, fapt ce a stârnit și lacrimi din partea câtorva deținuți.

Din părerile participanților, pe care le puteți găsi pe site-ul www.artfusion.ro , reiese faptul că au fost mai mult decât încântați, nu numai de inițiativă, ci și de interpretarea și dăruirea deținuților, despre care au descoperit că vor doar să fie ascultați și înțeleși, la fel ca oricare dintre noi.

Concluzia? Eforturile cumulate ale tuturor participanților la eveniment au făcut ca serile de festivalul să fie de neuitat. Și poate, pe lângă amintirea unui spectacol frumos, organizatorii au reușit să aducă în inimile celor din sală și o urmă de îndoială legată de veșnica prejudecată cum că „deținutii sunt răi”.

O frază care mi s-a părut reprezentativă pentru acest festival vine de la Mădălina Munteanu, spectator entuziast, care afirmă că „EXIT e doar una din ieșiri… nu prin spate, ci de pe scenă, direct în inimile spectatorilor.”

Georgiana Caramihai

E lăzaristă de 8 ani și scrie pentru că încă nu a găsit o metodă mai bună de exprimare. Din cele pașnice, desigur. Pe lângă asta, mai dezbate, citește, face sport, folosește sarcasmul pe post de remediu împotriva plictiselii și bea suficientă cafea cât să susțină economia unei țări mici. Când nu se bate cu răul la karate, o puteți găsi pe Facebook.