Cum să nu bei șampon

Diferența dintre atunci când ne chinuiam să găsim sunetul a sau e din baaaaaar-zaaaaaa (desenând liniuțe sub liniuțe și îmbulinând cerculețe atunci când auzeam litera mult cântată, asta după ce sora mai mare Lola s-a dat oficial cu capul de pereți pentru că barza sigur are în prima silabă a) și atunci când F nu mai vine de la harnice furnicuțe, ci de la clasa de științe ale naturii sau filologie este doar de un metru în sus și multe chestii învățate sau nu în opt ani care ne-au cam lungit corpul și ne-au făcut să arătăm de 15 ani.

O altfel de chimie... cu un alt boboc

Toată încântarea aceea că wow, suntem a noua (în Lazăr!), parcă puțină timiditate pentru că în mare parte nu ne cunoaștem și amețeala aceea de a vorbi cu toata lumea și de a vrea să-ți faci mulți prieteni și să le știi pe toate… Dar ce poate fi mai ciudat când ești la o rotire de titirez de viitoarele tale mari alegeri, când ce faci acum se poate chema că te maturizezi cu adevărat pe interior, că înveți cât de clișeice pot fi lucrurile aparent normale în viața ta.

E sentimentul acela care, venit în alt an de liceu, ar părea fals și copilăresc. E un început despre care știi că n-ar trebui ratat, sunt atâtea așteptări, te simți parcă crescut în propriii tăi ochi de fiecare dată când te prezinți unuia dintre noii tăi colegi de clasă. Unii au fost cu clasa și diriga la Ambasada Americii, alții au ieșit în parc cu toții după ore, unii se întâlnesc în grupuri mari, de 15 boboci din aceeași clasă în weekend și cu siguranță că anul acesta majoritatea se zbate când e ziua dirigăi și pune la cale o surpriză. E doar un început în care intri necunoscut pentru ceilalți, e bucuria de a cunoaște atâtea persoane noi, de a descoperi „plăceri” comune sau de a avea surpriza că „în sfârșit cineva care urăște pisicile”.

Întrebând un amic boboc cum se simte în postura de de-abia scos din ou, mi-a povestit despre emoții și amuzament și cât de bine se distrează cu noii colegi, cât și despre o „chimie care începe cu noii profesori”. Sunt perfect convinsă de adevărul vorbelor lui pentru prima parte pentru că pe acolo am fost și eu, dar la chimie tot ce pot e să sper că e o apreciere de bine și total inocentă. Ca de boboc…

Unde chiulești la chimie?

A fi cu capul în nori este ok, te caracterizează acum, simți că ai câteva ore întregi doar pentru a face boacăne, dar nu prea îți permiți de frică să nu te pui parca rău cu profii noi sau să te rătăcești prin școală (asta în primele zile, normal, deși Lola încă se mai uită lung la etajul doi). Și bineînțeles, pofta de a te implica în ce proiecte crezi că ți se potrivesc, și Balul, și pentru mulți până spre vară se mai poate lua în calcul prima țigară, și prima zi ploioasă în Cișmigiu înainte/după/altă variantă care nu e de preferat dacă ai chimie/școală. Totul venind cu un bonus pe nume Săndel, care știe chiar tot ce umbla prin școală și care e foarte de treabă dacă ajungi să îl cunoști.

Să fii boboc e clar momentul în care poți să bei șampon și nimeni nu îți zice nimic, cred, pentru că toți am fost la un moment dat pe acolo și știm cât de ciudat poate fi. Deși Lola a rămas uimită acum câteva zile când a pomenit ce gust bun are Jonhson’s Baby de grâu – nimeni nu știa. Cum să nu guști șampon? Cum să nu știi așa ceva? Tu nu ai fost boboc?

Și oricât de la început pare să fii a noua, e mult mai bine ca atunci când de abia te trezești de dimineață și ți-e dor să mergi la grădiniță și ai impresia că vara se scrie „vra”. Lola ar prefera să își învețe fratele cum să … (în acest spațiu fiecare dintre voi poate completa dupa pofta inimii, cu virgulă și de la capăt) și să nu aleagă șamponul amar, decât să coloreze pătrățele cu albastru și triunghiurile cu roșu, dar toate la timpul lor…