Rock The City vs. B’estfest

Rock the City vs. B'estfest. Vouă care v-a plăcut mai mult?
Rock The City – Piața Constituției (unde a fost și Bon Jovi), înghețată, Jack Danielʼs, Ursus, Coca-Cola, Jägermeister, hot dog, test drive cu ultimul model de Mitsubishi Lancer, pantaloni rupți la solistul vocal de la Sabaton și o mega-dezamăgire legată de cei de la Papa Roach, care au ales Berlinul în locul Bucureștiului (mda, perfect). Cam cu acestea s-au pregătit cei de la D&D Entertainment pentru cele trei zile incendiare de concerte. Deși inițial festivalul fusese programat să se desfășoare la Romexpo, organizatorii au mutat locația în Piața Constituției, pentru activități suplimentare cu care aveau să antreze publicul (ceea ce a fost extraordinar, căci într-un spațiu relativ mic ca acela de la Romexpo nu se putea dezlănțui nimeni cum trebuie pe beat-urile de la Prodigy sau de la Judas Priest).
În rest, toate bune și frumoase, cu excepția toaletelor, care din zi în zi se înmulțeau și tot nu răspundeau cerințelor publicului (de la atâta bere și cola, era și normal). Trupe foarte bune, bune și mai puțin bune. Mi-a plăcut că au adus și trupe românești de heavy metal, cum ar fi Trooper și Metrock, ca să mai promoveze metalul românesc, nu s-au rezumat doar la cei câțiva titani (Judas Priest, Whitesnake), care au concertat în a treia zi, alături de Hatebreed, trupă americană de metalcore (yes, destroy everything).
Însă trupa care a făcut ravagii (cel puțin după părerea mea) tot Prodigy a fost, care a încălzit seara de început de iulie cu „Breathe”, „Omen”, „Firestarter”, „Poison” etc., cu melodii de pe ultimul album, dar păstrând și ritmurile de pe cele mai vechi. În acea noapte de vis, toată Piața Constituției era numai lumini (nu ca la Judas Priest, e adevărat) și trebuia să fii prea hater ca să nu-ți placă ritmurile acelea. Din nou, după mine, ora și un sfert în care au cântat Liam Howlet, Flinty și Maxim a întrecut toată experiența celor de la Bʼestfest, cu tot cu Hadouken și House of Pain-ul lor.
E adevărat, se putea mai bine, dar avem garanția că se va mai organiza. Și mereu există o dată viitoare, care aproape în fiecare cazurile este mult mai bună.
Și acum să trecem la Bʼestfest. Ca de obicei, cu zonă de sport, cinema, camping, magazin și alte „experiențe” de-ale lui. Cu cele ʼșdemii de scene amenajate în spațiul acela verde, oricine putea asculta muzică pe gustul lui, cu excepția faptului de a fi extrem de pretențios. Pentru că muzică fost destulă. Totul a fost foarte bine amenajat, astfel încât cele două scene (Ciuc și Coca-Cola) să aibă alternativ activitate, astfel încât să nu se încalece sunetul. Din câte se aude, a fost un succes. Cei de la Pendulum au fost într-adevăr excepționali, terminând seara în frenezie alături de public, Mika a avut parte de un public numeros și însuflețit, care fredona odată cu el versurile de la „Relax, Take It Easy”, iar Skunk Anansie s-a pregătit cu un repetoriu care a trezit la viață tot spiritul publicului.
Dar depinde de gusturile fiecăruia. Prețurile biletelor nu le discut – la Rock The City, de la 245 de lei abonamentul s-a ajuns la 180, după o reducere substanțială, iar la Bʼestfest, cu 265 de lei toate cele trei zile erau ale tale, în plus, dacă voiai să campezi, aveai 15 lei voucher-ul. Și atât la capitolul „Prețuri”, pentru că nu el contează, ci calitatea artiștilor care au concertat. Amândouă desfășurându-se în aceeași perioadă (1-3 iulie), bucureștenii, și nu numai, au avut parte din plin de muzică de aproape toate genurile, cu trei nopți călduroase și animate de adierea blândă a vântului. Acum, nu ne mai rămâne decât să vedem cu ce se vor mai pregăti pentru 2012. Până atunci, reflectăm la clipele extraordinare pe care le-am petrecut în acele zile mirifice.